MA INZANDUS: CUNVENID' A SI COJAI, SÌ O NO?
MA INZANDUS: CUNVENID'A SI COJAI, SÌ O NO?
Tottu custus numerus de trumbullu et de vera tribulia no deppint' iscoraggiài però a Efis I a Simona! Anzisi ddusu rafforzat in tott'e po tottu sa Paràula bona de Deus candu po issus aocci si esprìmidi in su Testament 'antigu:
«... ndi tòrrat su 'èrànu
Sa sposa
8 Una boxi...! Su sposu miu!
Alloddù: est benendu,
bòlat peri is montis,
sàrtat peri is cùccurus.
9 Assimbillat a unu crabiolu,
a unu cerbixeddu pitticcu
su sposu miu.
Alloddù: est stantargiu
in palas de su muru nostu,
si càstiat a sa ventàna,
luxìnt is ogus sus' ananti de is arrecciàdas.
Su sposu
10 Fuèddat e mi nàrat su sposu miu:
Pesandindi, o prenda mia,
stimàda mia, bessìndi a foras!
11 Imoi s'ierru est passau, no proit prus;
s'assèlliant is airis, ndi tòrrat su 'èrànu.
12 Ndi torrant is fròris in sa terra,
su tempus de pudài est accanta,
e su cantidu de sa turtiri
s’intendit me in is terras nostas.
13 Sa matta de sa figu
si ndi préxat de is ogus sus,
e de is bingias in frori
ndi bessit su fragu insoru.
Pesadindi, o prenda mia,
stimada mia, bessindi a foras!
14 O columba mia,
dromia in d’unu niu me in is azzas,
cuada in is aruttas de is ispérrumus,
faimi biri sa cara tua,
faimi intendi sa boxi tua,
sa boxi soavi tua,
sa cara graziosa tua.
15 Cassaisi is mergianis
e is mergianeddus chi ndi sciusciant is bingias,
is bingias nostas in frori!
Sa Sposa
16 Su sposu miu est su miu
e deu seu de issu, de issu
chi pascit su tallu accanta de is lillus.
17 Candu s’infriscant is airis
e ndi càlant is umbras,
torra, o sposu stimau miu,
comenti unu murva, unu cerbixeddu,
torra a su monti de sa brama tua!
(cfr. “Su cântidu de is cantidus” (Il cantico dei cantici), tradusiu in sardu – campidanesu de Mariu Vargiu, pp. 29-35).
«Su càntidu de is càntidus» po chini trastillat
péri péri is moris de Deus e cussus de su scélu.
Candu una cosa si fàit cun su coru arresuttàt
sempiri meda bella.
Dis fàidi m' est cappìttau in is manus unu
eleganti cóffineddu cun d' una prenda manna
prus che di oru, cun d’unu liburu scrittu de sa
propiu manu de su Spìridu Santu, chi fait parti
de sa Sacra Bìbbia «Il Càntico dei Càntici» –
tradusiu in sardu - campidanesu «Su càntidu de
is càntidus» de unu amigu caru Mariu Vargiu,
issu puru cumment' i a mèi fillu de custa terra bella de Sardigna.
Sa traduttori est' istéttiu cappassu de fai
precedi attaras operas a i custa vera
«arreccàda» biblica: «Su càntidu de is càntidus
de Salomoni», bollu puru arregordai «Su Vangelu
cun Is attus de is Apostulus, Su liburu de is
Salmus» – «is moris de Deus» – e attera
produzioni litteraria puru.
Mariu ddu spiegat beni e chini prus de issu si
podit nai? «…Su Cantidu est unu casciòneddu
poeticu prenu de fueddus e po ddu podi aberri sòngiat a agatài sa crai giusta. Po cumprendi si esti sensu altu, touchè maravigliosu, andiu Deus fuèddat comenti fidendi s’isposu, toccai e penzai comenti s’andendi su disigiatu una coia. In is feuddus de is dus prùndus dias, candu si stentant, si podint nodiri is disigus de sa carri, movisi su sa bellesa de su spìritu chi solu su s’enti podiat cunfortai e salori s’omini e de sa feminia, comenti chi nuddi nuddi disigius e bellesa.
Su Cantidu tandu est su fundamentu e sa commuxioni di is beles de sa perfezioni. Su Cantidu tandu est su fundamentu e sa commuxioni di is beles de sa perfezioni. Su Cantidu d’una coia…De sa coloni e accumpangiai de is coloris e de is luxis de s’amori. Cantat sa belesa de s’omini e de sa femina. E totu suzzediri in beranu candu si ndi scidant is
